„DanuBio”..sau cum Dunărea poate deveni motorul dezvoltării economiei constănţene

Aflându-mă weekend-ul trecut în localitatea Mahmudia, judeţul Tulcea, la cursurile celui de-al treilea seminar al Școlii Europene Ovidiu Șincai, am avut posibilitatea de a interacţiona cu tineri din diferite partide politice şi organizaţii non-guvernamentale şi am putut observa dezvoltarea turistică în localităţile dunărene din judeţul vecin.
În ciuda faptului că nu sunt diferenţe majore între judeţele noastre, turismul pe Dunăre în Tulcea, mai ales în zona rurală, este înfloritor. Cum a fost posibil acest lucru în judeţul vecin şi la noi zici că jucăm în filmul „Misiune Imposibilă”? Simplu, prin implicarea directă a tuturor factorilor politici, locali şi judeţeni, prin atragerea de investitori în această zonă, prin asigurarea unui cadru economic şi politic stabil. Vă dau un exemplu concret din localitatea Mahmudia, acolo unde am  petrecut weekend-ul cu ocazia seminarului „Europa în schimbare într-o lume în schimbare”.
În acea localitate s-a implementat un proiect iniţiat de Consiliul local Mahmudia în parteneriat cu Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării și WWF-România în Delta Dunării (cu sprijinul financiar al Programulului Operațional de Mediu 2007 – 2013 și cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională) care prevede reconstrucţia ecologică a terenurilor aparţinând domeniului public al consiliului local Mahmudia. Această reconstrucţie ecologică a fost şi este necesară din cauza nebuniei comuniste de a exploata agricol zona Deltei Dunării în anii 1980, perioadă în care mai multe suprafeţe de teren virgin au fost date spre exploatare agricola.
Lucrările principale de reconstrucție ecologică derulate în cadrul proiectului, care vor aduce transformări majore (în locul terenului pe care se pașuna vor apărea zone pretabile desfășurării turismului ecologic și pescuitului sportiv) sunt:
·         crearea condițiilor hidrologice favorabile dezvoltării a cel puțin 18 habitate de interes comunitar în principal prin conectarea zonei cu Dunărea (realizarea unei breșe la digul de la Dunăre) și asigurarea circulației apei în incinta Carasuhat prin canalele existente înainte de îndiguirea incintei;
·         plantarea pe o suprafață de 10 ha a unor specii tipice deltei și valoroase ecologic la nivel european (plop alb, salcie şi frasin).
Deci…se poate! Şi nu la sute de km distanţă, nu în alte ţări, ci chiar aici la noi în Dobrogea. Dacă vom corobora implementarea acestui proiect cu cele aproximativ 30 de hoteluri şi pensiuni din localitate, cu infrastructura pusă la punct (drumul judeţean DJ222C, care leagă Tulcea de Delta Dunării este reabilitat şi se circulă fără probleme),vom observa cum se crează cadrul necesar ca o comunitate mică să fie „independentă” economic şi se pun bazele dezvoltării socio-economice a localității pe principiile dezvoltării durabile, prin orientarea activităților economice spre utilizarea rațională a resurselor naturale în beneficiul comunității locale și al naturii.
În proiectul meu de dezvoltare intercomunitară a turismului în localităţile de pe linia Dunării din judeţul Constanţa, depus la Consiliul Judeţean Constanţa cu denumirea de DanuBio, vorbesc exact despre oportunităţile (ratate, până în acest moment) pe care Dunărea ni le oferă şi despre problemele localităţilor de pe malul acesteia. Iar acestea, din păcate, nu sunt deloc puţine: numeroase localităţi sunt greu accesibile, lipseşte cu desăvârşire promovarea şi valorificarea eficientă a acestora (online sau în presa scrisă) dar şi a produselor turistice integrate, turiştii nu sunt îndrumati spre aceste localitaţi şi nu există materiale promoţionale care să arate frumuseţea acestei zone. De asemenea, localnicii nu au beneficiat niciodată de cursuri de îndrumare în ceea ce priveşte agroturismul, din satele pescăreşti  au dispărut aproape în totalitate pescarii tradiţionali, nu există aproape deloc capacităţi de cazare în niciuna din localităţile mai sus menţionate, nu există unităţi alimentare specifice (gen cherhana) mai ales în localităţile mici.
Dacă la toate aceste aspecte adăugăm o rată mare a şomajului şi a sărăciei, inexistenţa cadrului instituțional care să favorizeze şi să reglementeze dezvoltarea strategiilor şi politicilor de turism rural, dispariţia meşteşugarilor tradiţionali, depopularea satelor şi plecarea tinerilor spre oraşe sau în străinătate, pescuitul ilegal care a dus la reducerea îngrijorătoare a fondului piscicol din Dunăre, vom vedea că situaţia acestor localităţi (mai ales a comunelor) este una aproape tragică. În ciuda faptului că avem un patrimoniu natural cu valoare excepţională recunoscut la nivel mondial, rezervaţii naturale cu un imens potenţial în valorificarea ecoturistică, dar şi un patrimoniu istoric şi arheologic inestimabil (cele mai vechi aşezări urbane din România), acestea nu au fost puse în valoare în cadrul vreunui proiect judeţean şi nu a fost promovat niciun festival cultural specific localităţilor dunărene. Şi tot ca un fapt divers, detaliile fac diferenţa: dacă pe site-ul Consiliului Judeţean Tulcea (https://www.cjtulcea.ro/sites/cjtulcea/PrezentareaJudetului/Pages/home.aspx) sunt promovate mereu pe prima pagină festivalurile şi evenimentele culturale judeţene, obiceiurile locale şi tradiţiile zonei, nu vom vedea acelaşi lucru pe pagina Consiliului Judeţean Constanţa (excepţiile sunt foarte rare şi de moment) – http://www.cjc.ro/index.php?lg=1.
Chiar dacă de la Ostrov din sudul judeţului până la Hârşova în nord, zonă abundă în resurse turistice, culturale şi artizanale (inclusiv de patrimoniu etnografic, pe fondul unui bogat registru etnic) cu o importantă resursă umană, care poate fi calificată/recalificată în domeniul turistic, cu disponibilitate pentru ce este nou şi creativ, lipsa unui mecanism de culegere şi centralizare a datelor în domeniul valorificării produsului turistic, interesul scăzut în promovarea localităţilor din zona Dunării de către agenţiile de turism ( mai ales din cauza resurselor financiare modeste alocate de catre CJC şi autorităţile locale pentru realizarea proiectelor de infrastructură adecvate acestui scop) au dus la căderea în uitare şi declinul localităţilor din zonă.
Tocmai din aceste motive, consider că un proiect precum DanuBio şi o Strategie Judeţeană de Dezvoltare vor aduce un mare plus comunităţilor dunărene şi ne vor da ocazia să pornim cu dreptul în a da un restart economic şi turistic acestei părţi a judeţului nostru.
P.S.  Pentru cei interesaţi, vă propun să citiţi şi să veniţi cu propriile dumneavoastră idei (şi de ce nu, critici constructive) la proiectul meu depus la Consiliul Judeţean Constanţa. Linkul este următorul: http://bogdanbola.ro/danubio/64.

Avatar

Bogdan Bola

Lasă un răspuns