Am ales data de 29 iunie, dată la care se sărbătoreşte Ziua Dunării pe întregul continent, să depunem în Parlamentul României Legea Pescuitului. Este vital pentru noi, oamenii, să respectăm natura și legile ei, să asigurăm echilibrul dintre habitatele acvatice naturale şi activităţile economice de exploatare a acestor habitate de către om. Suntem obligați, ca aleși în Parlamentul României, să elaborăm legi care să protejeze habitatele naturale şi fauna, dar în același timp să protejăm și oamenii care trăiesc din exploatarea sustenabilă a acestora. În prezent, activităţile de pescuit şi acvacultură sunt reglementate prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 23/2008, un act normativ incomplet care a suferit ȋn cei 13 ani de existenţă mai mult de zece modificări şi completări prin care s-au corectat periodic unele inadvertenţe din domeniile pescuitului şi acvaculturii.

Bazinul hidrografic al Dunării reprezintă 10% din suprafața Europei, iar 28% din acesta este pe teritoriul României. Fluviul reprezintă, atât pentru Europa cât și pentru țara noastră, acea arteră dătătoare de viață și prosperitate, atât din perspectiva apei, ca element esențial al vieții dar mai ales din prisma biodiversității. Cu toate acestea, consumul de peşte în țara noastră, în intervalul 2016 – 2019, a fost acoperit, în proporţie de peste 80% din surse externe. Un semnal de alarmă care trebuie să ne dea de gândit, să ne facă să ne ȋntrebăm cu toţii “Unde am greşit?” şi “Cum corectăm situaţia?”. Alături de colegul meu, deputat Alexandru Kocsis, am înţeles că avem nevoie de o separare a reglementărilor ce privesc domeniul pescuitului ȋn ape naturale de reglementările ce privesc acvacultura. De asemenea, în urma a luni de zile de întâlniri şi discuţii, am înţeles că este necesară asigurarea unei stabilităţi şi predictibilităţi legislative, precum şi limitarea actelor normative de ordin secundar emise la propunerea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură.

Am ajuns astăzi să avem un habitat ciuntit, o resursă acvatică tot mai săracă și comunități pescărești tot mai puține, pentru că nepăsarea şi exploatarea neraţională poate distruge atât resursa naturală cât şi destinele celor care au trăit de generaţii ȋn armonie cu această resursă. Trebuie doar să privim la începutul secolului XX, pe când zona inundabilă a Dunării, pe teritoriul României, însuma o suprafață de 520 mii de hectare, de o importanță inestimabilă pentru biodiversitatea acvatică și nu numai – din care, cu precădere în perioada comunistă, 86% din suprafața sa a fost îndiguită și  transformată în zone agricole cu productivitate scăzută. Ne dorim ca prin Legea Pescuitului să stopăm aceasta degringoladă şi să începem să gândim mai mult pentru natură.

Astfel, proporțional cu distrugerea habitatelor acvatice, prin îndiguiri și barări, acțiune dublată de intensificarea pescuitului, capturile au scăzut într-o 100 de ani, în perioada 1920-2020, de la 24 de mii de tone la doar 2.7 mii tone. Dacă ne uităm la specii, sturionii s-au decimat, de la 10570 de exemplare de nisetru pescuite comercial în 1904 la numai 23 de în 2004. Toate acestea sunt conectate și din păcate, greșelile unei generații se răsfrâng asupra următoarelor, acest lucru fiind vizibil pentru oricine dorește să vadă asta: dacă în 1924 erau aproape 10 mii de pescari comerciali, în ziua de astăzi mai sunt doar 4000, aceștia raportând în medie, în ultimii 10 ani, doar 36 de kg de pește pe lună de pescar.

Dacă ne aplecăm asupra veniturilor din pescuit, în 1920, profitul cuvenit statului din această activitate era de 688 de kg de aur, ajungându-se în 2020 la performanța în care statul să scoată bani din buzunarul propriu și să acopere cu 1.5 milioane de Euro bugetul de funcționare al Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultură. In prezent, eficienţa economică obţinută de către statul român din activitatea de pescuit ȋn ape naturale tinde către 0. Într-un domeniu care exploatează o resursă care se află sub apă şi nu este uşor vizibilă, corupția a devenit ceva aproape firesc, iar actuala legislaţie s-a dovedit a fi prea permisivă şi incapabilă să ofere instrumentele necesare autorităților de reglementare şi control. Estimările specialiştilor indică o piaţă neagră a peştelui care ajunge la 80% din cantitatea totală de peşte exploatat din habitate naturale.

Legea pe care noi o propunem dorește să readucă în echilibru cele 3 elemente primordiale: habitatele acvatice, resursele acvatice și pescarii. De aceea, credem că această Lege a Pescuitului este vitală atât pentru biodiversitatea acvatică, cât și pentru pescari, fie ei recreativi, sportivi sau comerciali, este vitală pentru bunăstarea habitatelor, dar și a oamenilor. Toate lacunele legislative, supralegiferarea printr-un hățiș de ordine de ministru, uneori chiar contradictorii, hotărâri și decizii, degringolada instabilităţii şi predictibilităţii legislative, precum şi slăbiciunea instituţiilor ne-au adus în acest punct terminus, în care ori facem ceva ori pierdem definitiv această resursă şi acest sector economic. Puteti citi mai multe aici: https://bogdanbola.ro/in-viitoarea-lege-privind-pescuitul-crestem-cuantumul-amenzilor-de-cel-putin-cinci-ori-cu-anularea-permiselor-autorizatiilor-de-pescuit-avand-in-vedere-dezastrul-provocat-ihtiofaunei-si-mediului-in/1423

În ultimele luni am făcut un tur de forță, discutând cu organe de control ale statului, diferite asociații de pescari din toată țara, cercetători în domeniul piscicol și protecția mediului, pescarii tradiționali din Deltă și cu oameni care vor să schimbe ceva în bine în pescuitul românesc. Legea Pescuitului pe care o propunem astăzi este un punct de plecare sănătos pentru viitorul pescăriei românești, un punct de reîntoarcere la natură și oameni, la echilibru şi decenţă ȋn exploatare, fiind rezultatul dezbaterilor şi consultărilor cu specialiştii şi stakeholderii din acest domeniu. De efectele ei, se vor bucura urmașii noștri și cu toate că suntem conștienți că schimbarea și reforma vor fi percepute cu scepticism la început, trebuie să realizăm că a venit momentul să ne schimbăm și să realizăm că resursa acvatică nu este infinită, iar grija față de aceasta ne ajută în primul rând pe noi.

Această lege va readuce echilibrul ȋn:

  • refacerea habitatelor acvatice
  • reglementarea pescuitului
  • trasabilitatea peștelui și a produselor din pește
  • dezvoltarea comunităților tradiționale de pescari
  • transparența decizională
  • dezvoltarea de infrastructură  verde
  • program multianual de repopulări și populări de susținere și pentru prima dată în istorie alocarea unui procent de 35% din încasări
  • înființarea primei stațiuni de conservare și cercetare pentru sturioni din regiune
  • pedepsirea aspră a braconajului
  • digitalizarea pescăriei
  • programe de conservare și refacere a populațiilor sălbatice de pești
  • protecția consumatorului

Proiectul pentru Legea Pescuitului depus în Parlamentul Romaniei îl puteți găsi și analiza aici: https://docs.google.com/document/d/1TP7ii-Vua_bwkPTjusq3F5tNvoe9KXvICw6qHf8LcBo/edit

Prima lege a pescuitului a fost inițiată de doctorul Grigore Antipa în 10 Octombrie 1896 și a reprezentat, la momentul respectiv, viziunea unui om care încerca să repare un rău și să facă ceva bine. Noi nu încercăm să ne erijăm în poziția lui și departe de noi gândul de a ne compara cu el, însă aceleași gânduri care îl animau pe el atunci, ne-au determinat și pe noi să acționăm astăzi, lucrând la Legea Pescuitului: ”Numai prin studii aprofundate şi prin lucrări serioase putem să ne afirmăm în faţa lumii civilizate ca un popor inteligent, conştient de înalta sa misiune culturală la gurile celui mai măreţ fluviu european şi să punem totodată şi ţara în stare să tragă toate foloasele din situaţia ei geografică atât de favorabilă”.

%d blogeri au apreciat: