Satele dunărene nu au nevoie de elegii, ci doar de viziune..ca la Topalu!

Într-o ţară in care se practică moda festivalurilor şi evenimentelor pe mulţi bani publici şi fără un impact cultural sau social semnificativ, în timp ce localităţile conduse de aceşti edili nu au curent electric, apă curentă sau drumuri asfaltate, mai există şi comunităţi cu primari care au înţeles că se poate şi altfel. Acesta este şi cazul comunei Topalu din judeţul Constanţa, care din câte am putut observa până acum, începe tot mai mult să se apropie de esenţa conceptului de „comunitate”, iar solidaritatea şi caritatea nu mai sunt privite doar ca nişte mofturi individuale.
Turismul este încă subdezvoltat în această localitate (ca în mai toate comunele de pe linia Dunării), dar împreună cu primarul localităţii, Valentin Stanciu, facem eforturi pentru a remedia acest aspect. Lipsesc deocamdată spaţiile de cazare şi unităţile alimentare, însă există unele în construcţie. O soluţie imediată, gândită cu domnul primar, ar putea fi următoarea: identificarea a două gospodării tărăneşti în care să se organizeze evenimente lunare, în care oraşenii să vină şi să guste din bunătăţile locului (o variantă de brunch tradiţional). Spaţiile pot fi identificate trebuie să aibă mult spaţiu verde şi o privelişte cât mai frumoasă, o taxă de participare poate fi reţinută de către un ONG (partener al primăriei), iar fondurile să fie apoi redistribuite către sătenii care vor aduce propria lor mâncare şi băutură. Acest sistem de brunch tradiţional, adresat cu precădere celor din oraşe, este la mare căutare în Ardeal şi s-a dovedit de un real succes, fiind o alternativă foarte bună de promovare a agroturismului şi venind în sprijinul locuitorilor satelor respective.

Un astfel de eveniment nu poate fi organizat de către primărie fără ajutorul comunităţii pe care o „păstoreşte”. Iar aici, edilul din Topalu are un noroc formidabil, deoarece există persoane care au înţeles ce înseamnă cu adevărat noţiunea de voluntariat. Cu ocazia zilelor „Festivalului Dunării”, oaspeţii de seamă ai oraşului Cernavodă (jurnalişti români şi străini, touroperatori internaţionali şi din România, operatori de croaziere dunărene, reprezentanţi ai unor organizaţii internaţionale specializaţi în muzee şi expoziţii virtuale, organizatori de evenimente culturale şi stiinţifice) au venit la invitaţia noastră şi la Topalu. Între două pahare de licoare, primarul şi „brigada” sa de voluntari i-au așteptat pe invitaţi cu un prânz tradițional (brânză proaspătă, scrumbie afumată, borș de pește și miel la ceaun), cu garnitură de geamparale, servit cîmpenește, pe malul Dunării. Iar atunci când am întrebat pe una dintre doamne (în glumă) cât de tare îl urăşte pe primar că le-a adus aici în weekend, mi s-a răspuns pe un ton foarte serios: „Asta o facem pentru comună, nu puteam să îl lăsăm singur să se ocupe de invitaţi, e normal să dorim să se vorbească frumos de topoleni”. Da, mai există şi astfel de oameni extraordinari…..

Dar să ne întoarcem la oportunităţile zonei….multă lume ştie despre existenţa în comuna Topalu a celui mai bogat lăcaș de cultură din mediul rural, muzeul „Dinu si Sevasta Vintilă”,care își datorează paternitatea medicului Gheorghe Vintilă, un colecționar de artă entuziast, care în anul 1960 donează comunei 228 de lucrări de artă în memoria părinților săi învățători, cei care în 1920 au infiintat prima școală primară din Topalu. Aceste opere de artă (212 tablouri și 16 sculpturi), valorând multe milioane de euro, sunt creații ale marilor artiști plastici români ai secolelor XIX și XX, precum Grigorescu, Andreescu, Băncilă, Luchian, Petrascu, Tonitza, Ciucurencu, Paciurea, Aman, Baba, Darascu, Oscar Han, Pallady, Iser, Medrea şi alţii.

De asemenea, cine nu a auzit de Capidava, un castru roman ridicat pe ruinele unei cetăţi dacice, devenită mai apoi cetate bizantină, însoţită de cea mai mare necropolă bizantină descoperită pe teritoriul României (circa 100 de morminte medievale). Aici se spune că a trăit ultimul rege dac liber, Daphix, dar este şi locul descoperirii unui obiect deosebit, unic prin vechimea şi importanţa sa: un ulcior pe care este inscripţionat cel mai vechi nume românesc: Petre. Din păcate, acest obiectiv turistic se află într-un con de umbră din pricina neputinţei fostei conduceri a Consiliului Judeţean Constanţa de a duce la bun sfârşit restaurarea acestuia, cu complicitatea tacită a reprezentanţilor Ministerului Culturii (însă despre acest subiect, vă promit să vă povestesc mai multe cu altă ocazie).

Însă…câţi dintre dumneavoastră ştiu că pe o insulă, în mijlocul Dunării, în apropiere de satul şi de ruinele antice de la Capidava, un ostrov sălbatic în cea mai mare parte a anului se transformă timp de zece zile în fiecare vară într-un loc aproape magic. Copii, părinţi, tineri, dascăli, actori, oameni de stiinţă si scriitori de science-fiction din întreaga lume vizitează insula, se întâlnesc, îşi instalează corturile,discută şi învaţă împreună, într-o experienţă de viaţă şi de educaţie cu adevărat unică, in cadrul academiei ATLANTYKRON.

Acest eveniment, aflat la a 28-a ediţie (să-mi spuneţi şi mie câte evenimente şi festivaluri în această ţară au rezistat 28 de ani), se desfaşoară în luna august a fiecarui an şi pentru mine, este a doua oară când am plăcerea să particip pe insulă la cursurile acesteia. Fondarea academiei de vară Atlantykron în vara anului 1989 este datorată lui Alexandru Mironov, Aurel Carasel și Sorin Repanovici, fiind sponzorizată și coordonată, din anul 1999, de organizația non-profit World Genesis Foundation și de Comisia națională a României de pe lângă UNESCO. Dacă pe micuţa insulă de numai doi km pătraţi, denumită „Inelul de Piatră”, au participat la prima ediţie doar 29 de persoane, numărul participanților se ridică astăzi la aproape 500 (mai mulţi nici nu cred ca ar încăpea).

Anul acesta, împreună cu primarul localităţii Topalu Valentin Stanciu, dar şi alături de caţiva colegi din tineretul liberal, am făcut o vizită pentru a descoperi temele actuale care se discută în cadrul cursurilor..şi nu am fost deloc dezamăgiţi. De la astronomie şi astrofizică până la sisteme de dezvoltare – programare şi electronică, de la cursuri de comunicaţie radio la cursuri de antreprenoriat şi prim ajutor, totul se bazează aici pe dezvoltarea personală a participanţilor, pe inovaţie şi pe imaginaţia acestora. Aici auzi ce nu se predă înșcoli…se vorbește despre spațiul cosmic, despre robotică şi nanotehnologie, despre oraşe inteligente (nu ca cele a lui Firea), despre ce se întâmplă acum și ce va fi în viitor..dar mai ales, ai posibilitatea să te descoperi pe tine. Fascinant mi s-a părut cum în 2001, unul dintre cercetătorii care a participat la descoperirea hărţii genomului uman, a venit aici, pe Inelul de Piatră şi a prezentat materialul ştiinţific care a stat la baza descoperirii…agăţat de o salcie!

Şi dacă nu v-am convins până acum că acest eveniment este UNIC în lume, vă mai pot spune atât: stând de vorbă cu un tânăr aflat la a treia ediţie, mi-a povestit cum anul trecut şi-a băut cafeaua de dimineaţă, pe plaja insulei, cu Dumitru Prunariu, singurul astronaut român şi participant la Atlantykron patru ani la rând. De asemenea, mi-a povestit despre Paulică din Eforie (singurele detalii pe care le-am aflat despre el) care anul acesta le-a prezentat celorlalţi participanţi invenţia sa: o dronă-pompier, capabilă să detecteze focarele de incendiu şi să ofere informaţii în timp real pentru pompieri. Iar dacă aceste motive nu vi se par suficiente, vin cu argumentul suprem (cel puţin, pentru un profan ca mine): în 2012, pentru aproape două ore, tinerii noştri au fost în direct cu cei de la NASA în timp ce roverul Curiosity făcea primele „liniuţe” pe suprafaţa planetei Marte, cercetătorii americani impărtăşind cu cei aflaţi la Atlantykron multe dintre secretele misiunii în timp real.

Da, este fascinant…şi se întâmplă în judeţul nostru! Împreună cu domnul primar Valentin Stanciu, am făcut deja prima propunere pentru evenimentul de anul viitor: voluntarii care vor ajuta la ediţia următoare să fie din comunele constănţene, putând lua din fiecare şcoală un elev cu rezultate deosebite la învăţătură împreună cu un elev care nu are o condiţie financiară deosebită, tocmai pentru a le arăta că există mai mult în lumea aceasta decât satul în care s-au născut. De asemenea, voi propune grupului de lucru care se va ocupa de implementarea proiectului meu DanuBio ca această academie să beneficieze anul viitor de susţinerea Consiliului Judeţean Constanţa şi să se organizeze un eveniment deschis publicului în localitatea Topalu, tocmai pentru a populariza această academie cu adevărat elitistă dar şi pentru a prezenta cele mai noi descoperiri în robotică şi ştiinţa viitorului.

Acum, acest eveniment este pe sfârşit….dar comuna se pregăteşte deja de următorul: în perioada 07-14 august se va desfăşura la Topalu prima tabără de pictură de după 1989, organizatori fiind Consiliul Local și Primăria Topalu, alături de Uniunea Artiștilor Plastici din România – Filiala Constanța (UAPR). De ce aici un astfel de festival? Răspunsul cel mai bun l-a dat chiar Aurelian Broască, președintele filialei Constanța a UAPR: „Apa care își schimbă de la o oră la alta culoarea, malurile când argiloase, când stâncoase, pitoreștile case, oamenii simpli cu chipuri ce trimit cu gândul la portretele pictate de maeștri  români în prima jumătate a secolului XX, sunt motive pentru care în această vară vom lucra la Topalu”.

Ideea reînvierii tradiției taberelor de pictură de la Topalu (au mai fost organizate în perioada de dinainte de 1989) a izvorât în cadrul unei discuții purtate între Aurelian Broască și primarul comunei, Valentin Stanciu, dovadă a faptului că „Omul sfinţeşte locul”. Tabăra va găzdui nouă artişti plastici din judeţul nostru, dar şi invitaţi din restul ţării. Potrivit tradiţiei, fiecare pictor va dona una dintre lucrări comunei şi toţi vor face ateliere de lucru alături de cei mai mici locuitori ai ei, elevii interesaţi de culoare şi desen putând participa la ele. Singurele costuri pe care le implica un astfel de eveniment vor fi pensulele şi culorile, cazarea fiind de asemenea asigurată de primărie în cadrul instituţiilor pe care le deţine. Deci da..se poate organiza ceva deosebit, cu costuri mici şi cu implicarea maximă a comunităţii în care se desfăşoară evenimentul.
Cu speranţa că nu v-am plictisit cu atâtea detalii, promit să vă ţin la curent cu evenimentele care vor mai avea loc în Topalu şi nu numai!
P.S. Dacă aceste informaţii v-au fost de folos sau pe plac, vă rog să le distribuiţi mai departe pentru a le face cât mai cunoscute!
P.S. 2: Dacă sunteţi interesaţi să aflaţi mai multe detalii despre Atlantykron, vă invit să intraţi pe pagina lor oficială: http://atlantykron.org/
P.S. 3: Dacă doriţi să aflaţi mai multe detalii despre proiectul meu de dezvoltare intercomunitară DanuBio, vă invit să accesaţi următorul link: http://bogdanbola.ro/danubio/64
Avatar

Bogdan Bola

One Comment

Lasă un răspuns